Soarta nemiloasa

Luna stralucea palid printre norii abia vizibili pe cerul intinecat. Doua, trei stele, parca mai mult din curiozitate, ieseau din nori si priveau timide spre fereastra.
Era deja doua noaptea iar in camera lampa lumina slab mormanele de hartii, dosare si planuri. Pe scaun statea un om care scria de zor avand ochii impeienjeniti de somn iar mainile fine putin transpirate.
"Trebuie sa termin proiectul asta, maine trebuie predat..."
Nu era prima data cand se gandea la asta. In ultimi 20 de ani asa gandea in aproape fiecare seara.
Acum avea 45 de ani, singur, divortat din lipsa de timp ca sa aiba grija de familie...
Munca era placuta dar si imensa insa mereu si-a respectat termenele, cu orice pret! Ciudat cum pretul platit poate fi uneori singuratatea...
La inceput fusese predarea temelor, mai apoi obligatia de a se afirma la locul de munca iar apoi, pur si simplu obisnuinta beneficiarilor de a primii ce aveau nevoie exact la timp. Pe birou era doar doua tablouri micute, unul cu un tanar zambitor langa doua fete minunate, la fel de fericite iar celalalt arata un barbat alaturi de un copil de 2 ani si o femeie minunata.
Se oprii un pic din lucru si se uita la cel de-al doilea tablou. Trecuse atata timp....Fiul sau crescuse iar la divort acceptase ca acesta sa ramana cu mama sa. Stia ca nu ar fi utut sa aiba grija de el asa cum ar fi trebuit. In timp, baietelul devenise adolescent iar mai apoi un tanar adult de toata isprava. Dar chiar si asa, un necunoscut pe langa tatal sau prea ocupat ca sa guste din micile placeri ale vietii, o familie, un copil, niste timp liber de sarbatori.....
Suna telefonul... -Alo?
-Buna seara! Sper ca nu va deranjez, v-am sunat de la....morga...
-Probabil ca e o greseala...
-Ba nu domnule, imi pare rau dar fiul dumneavoastra a fost adus la noi. Trebuie sa veniti sa-l identificati. Am gasit datele dumneavoastra la el si din buletin pare sa fie fiul dumneavoastra...
-Acum vin!
Arunca creionul cat colo si se imbraca rapid. Pe drum, in masina sa spera ca nu era decat o greseala...nu se putea asa ceva. Dupa ce ca-l pierduse de cand era mic, acum il pierdea de tot, nu avea sa-l mai vada deloc, nu avea sa se mai simta mandru de ispravile fiului sau chiar daca auzea de ele de la altii, rareori vorbind insa cu el.
Ajunse...intrase grabit, in sala nu mai era nimeni
-Buna seara, domnul..
-Da! M-ati sunat acum 15 minute.
-Pe aici va rog, spuse omul aratand o usa.
intr-o clipa, holul parea sa se lungeasca, parea un tunel la capatul caruia avea sa-si gaseasca usurarea sau nenorocirea.
Intrase in camera, aici aflandu-se mai multe mese pe care erau diferite trupuri acoperite.
-Acesta este, si apoi dadu la o parte cearsaful.
Intr-o clipa ochii i se umezii, incerca sa se abtina dar cum putea oare? Isi dadu drumul lacrimilor pentru prea mult timp ascunse. Trupul i se cutremura iar sufletul i se sfasie de durere, fiul sau era mort.
Reusii cu greu sa intrebe ce s-a intamplat.
- O masina domnule. Imi pare rau pentru pierderea dumneavoastra. Soferul era beat, dupa ce a plecat de la cazinou beat, s-a urcat in masina si a plecat spre casa. Pe drum se pare ca a pierdut controlul si a lovit un grup de 4 tineri intre care se afla si fiul dumneavoastra. Doar un tanar a supravietuit.
Inca ceva domnule, am gasit acest bilet la fiul dumneavoastra.
Lua biletul cu mana tremuranda si citii. "Tata, iti scriu acest bilet pentru ca stiu ca nu te voi gasii acasa. La birou nu vreau sa te deranjez, mai ales la ce dezordine e pe acolo. Vineri voi pleca cu iubita intr-o excursie in Germania. Mai ti minte povestile care m-i e ziceai cand eram mic? Vreau sa vad Berlinul, Nurnbergul, vreau sa vad locurile care au schimbat lumea iar apoi vreau sa ma duc in Franta sa depun un omagiu la mormantul lui Napoleon. As vrea sa vi si tu cu noi dar stiu ca nu o vei face, poate altadata.
Iti voi trimite cate o felicitare din fiecare oras si promit ca la intoarcere o sa-ti aduc o sabie in marime naturala din Franta.
Cu multa dragoste,
fiul tau" Il iubea ica...iar el nici macar nu-l sunase in ultima luna fiind prea ocupat de lucrul sau.
Intr-o clipa insa se inrosi la fata si mai mult, simtea acum ca nu trebuia sa mai planga ci sa fie tare. Se indrepta de spate si intreba:
-Ce s-a ales de sofer?
-E bine, raspunse omul cu o expresie scarbita, e la spital pentru a vedea daca e bine.
-Multumesc. Se intoarse in masina si pleca spre spital. In timp ce mergea isi cauta in torpedou cutitul de vanatoare care-l tinea ca sa se apere.
"Acum nu-l voi folosii pentru aparare!"
Mergea deja mai repede, deja nu-i mai pasa de reguli, era deasupra acestora, daca niste animale se puneau deasupra regulilor atunci de ce sa fie el mereu cel corect? Ajunse la spital si nici nu se obosii sa parcheze, lasand masina in plina strada. Iesii repede din masina si ascunse cutitul in haine.
Afla unde se afla nenorocitul. In drum isi amintii de fiul sau, de momentele in care-i spunea povesti despre al doilea razboi mondial, despre vitejia oamenilor care luptau pentru tara lor, isi amintii cum il invata despre datoria civica si cum cei mai buni oameni sunt cei corecti, isi amintii totul pana la divort. Isi amintii de sotia sa, de dragostea dintre ei de la inceput dar si despre disparitia acesteia din cauza sa. Se despartisera prieteni dar tot singur era.
Intra in camera animalului...
- Cine esti?, intreba tanarul putin ametit.
Nu raspunse, nu merita acest efort, merita numai un lucru...
Se aproprie bagand mana dupa cutit. Cand era indeajuns de aproape se uita in ochii sai sa vada daca acel tanar simtea vreo remuscare ca ucise 3 tineri. nu vazu altceva in ochii celuia decat revolta ca a fost adus la spital. intr-o clipa ridica cutitul si lovi, si lovii din nou si din nou, lovi cu sete fara oprire simtind cum sangele tasnea si-l improsca cu sange pe fata, lovi asa cum nu lovise vreodata eliberand din el toti demonii tinuti in frau peste 40 de ani, lovii in sfarsit pana cand pieptul victimei nu era decat o plasa de piele inrosita, pana cand podeaua era o balta de sange...
Vroia sa loveasca in continuare simtind ca nu l-a pedepsit inca indeajuns dar avu o idee si mai buna. Se duse spre fereastra si o deschise dupa care taie capul si-l arunca pe fereastra. Era rosu de atata sange, stia ca ceea ce facuse nu era corect dar se simtea mai liber decat fusese vreodata, simtea ca avea o putere care nu o avusese nicodata, acea de a lua vieti, simtea ca se substituia lui Dumnezeu, aceleasi Dumnezeu care permise sa se intample nenorocirea.
Se gandii iar la fiul sau, la ceea ce facuse. Incet, duse cutitul la gat si cu un zambet spuse:
- Primul proiect nefinalizat.....harssst!